Cică găsesc în cutia poştală un anunţ prin care aflu c-am de ridicat un colet. Ştiam ce e, un amarât de cordon de curent pt blitz (arată exact ca un cordon de curent pt. computer, dar e mai lung), pe care cineva a uitat să mi-l trimită….Am încercat să fac orice să evit sa am de-a face cu dinozaurele de acolo, da` n-am avut noroc. Respectivul mi-a dat pe mess, “îmi pare rău, n-am putut face altfel, ţi l-am trimis cu poşta…”
Gandindu-ma la ele, automat mi-au venit in cap versurile lu` Parazitii “intr-o ţară de căcat, totu-i pă dos”.
Stiam c-o sa fie greu, daca nu imposibil să scot pacheţelul, intrucât adresa din buletin e alta. In mintea colţuroasă a cuiva din conducerea sinistrei instituţii, e imposibil de compilat că cineva poate avea mai multe domicilii (oare cum i-ar fi stat lu` dom`Năstase, când umbla vorba prin târg de cele 4 case ale domniei sale, să fie nevoit să aibe câte-un buletin pentru fiecare din domicilii) sau mai simplu chiar, că cuiva ii poate da prin cap sa trimita un pachet pe care destinatarul să-l primească in alta parte decât la adresa de domiciliu…
Deci zic, inevitabilul s-a întamplat (adresa din buletin şi cu adresa destinatarului nu corespund), hai să vedem ce se poate face. Caut prin hârtii p-acasa şi zic să mă duc blindat, c-o oferta de nerefuzat de documente care atestă că destinatarul de pe colet şi persoana din buletin sunt una şi aceeaşi persoană, ca să nu fie probleme. Asadar, iau contractul de cumparare al apartamentului (continand evident datele mele de identificare), semnat de notar, o hartie stampilată de la primarie (conţinând din nou datele mele de identificare), d-aia de vine şi-ţi zice valoarea impozitului pe apartament şi piesa de rezistentă zic eu, un extendo de la Cartea Funciara (pt cine nu ştie e lista tuturor proprietarilor pentru o anume inregistrare, de la inceputuri si până în prezent) şi mă duc să iau cablul.
“Ne pare rău, dar nu putem să vă dăm coletul!”
“Da` de ce?” zic eu.
“Nu aveţi actele necesare care să dovedească că dumneavoastră sunteţi destinatarul!”
Mă blochez preţ de 0,013secunde şi când îmi revin o-intreb: “Da` şi cam ce acte îmi trebe?”
“Adeverinţă de la administratoarea blocului cum că dvs sunteţi proprietarul. Fără ea, nu vă pot da pachetul.”
“Deci numai un pic să mă prind şi eu cum stă treaba. Dumneavoastră nu acceptaţi hartiile de la trei instituţii ca fiind bune, dar acceptaţi in schimb o hartie de mână dată de-o babă administratoare”
“Ce nu înţelegeţi? Aşa am primit o circulară, aşa fac!”
“Sigur n-a venit intr-un plic rotund?”…răspund ca-n banc.
“Domnu` gata nu mai stau de vorbă cu dumneavoastră. Nu vă convin regulile noastre, mergeţi si depuneţi o reclamaţie”.
“Perfect, aşa fac, dar unde?”
“La ghişeul 7!”
Mă duc să caut ghişeul de reclamaţii şi dau peste o doamna mai umană totuşi.
“Nu vă supăraţi, caut ghişeul de reclamaţii!”
“E ăsta de lângă mine, da` aţi ajuns târziu, acuma nu mai au program. Tre` să veniţi mâine dimineaţa ca să faceţi o cerere.”
“Fain, afară-i deschis, da` înăuntru-i închis. Vi se pare normal?”
Zambeşte “Nu eu fac programul”
“Nu văd nici un orar, nu-mi ziceţi că tre` să vin la ora 7″
“Ba da, da`de unde stiţi?”
“Păi ghişeul 7…ora 7, am zis şi eu aşa ca rima”
“Aţi nimerit, veniţi dimineaţa şi vorbiti cu colega mea, că eu ma ocup de altceva aici”
“Mda, probabil d-aia sunteţi mai amabilă”
…..
Îl anunţ pe această cale pe expeditor, că o să primească un retur. Sfatul meu e să i-l facă guler lu` madama aia de i-l dă. Mai sunt urâcioase şi madamele de pe la curent, administraţia financiară sau de pe la primărie, da` asemenea scârbe ca la poştă nu mai intalniţi niciunde…ce bine că există şi curieri. Mai fac ei una alta, da` barem au minim de raţiune…
