Acu` in weekend s-a tinut “Bucharest Rally Sprint”, editia 2008. In mod normal as fi sarit peste eveniment…ca-i departe, ca traseul e o mica gluma, ca nu vine lumea buna, ca e frig….da` s-o nimerit sa se adune mai multe pro, de m-au facut sa trag o tura pana la Bucuresti.

Am inceput sa regret foarte repede, cand m-am intalnit cu varianta hunedoreana a lui Garcea, care m-a oprit sa-mi ofere cu generozitate 2 puncte si sa-mi ia 50RON. Apoi neverosibilul (pt mine), s-a intamplat din nou: in nici doua ore ma opreste altul in Sibiu, mai hardcore de data asta, cum ca ar trebui sa-mi ia permisul ca nu-s` ce am facut…Sa nu ma intelegeti gresit: incerc sa merg cat mai corect, cu masina aialalta de-am avut-o 2 ani nu am fost oprit/amendat nici macar o data pt. nerespectarea legislatiei. Masina asta de acum, nu-i nici de raliu, nici Veyron, nici Maybach, sa para ca am 1000 CP sau arunc cu bani din ea, insa se pare ca are lipici la organele de ordine…In fine, am reusit sa scap de ei si am continuat excursia spre Bucuresti, zicandu-mi ca daca ma mai opreste vreunul ii dau actele si-i zic din prima ca poate sa-mi scrie ce vrea el in procesul verbal, da` imi rezerv dreptul, sa nu recunosc nici cum ma cheama…Cu “aripile frante” si fortandu-ma sa respect orice indicator posibil si imposibil, ajung la miezul noptii la Bucuresti.
Al doilea regret a venit a doua zi…auzisem prognoza meteo cum ca va ninge usurel…Aiurea, vineri seara a nins la Bucuresti ca intr-un film sovietic d-ala vechi! Am iesit sa cumpar niste tigari pe la 11 noaptea si zapada trecea de glezna. Perfect, o sa se dea aia cu saniile, nu cu masinile!

Sambata n-a nins, ba din contra, a batut soarele si a topit zapada de pe drum. Bun, vine si dumineca: ziua cursei. Trec peste partea cu prognoza meteo care spunea ca in cel mai bun caz temperatura o sa se apropie de 0 grade, ma duc la centrul de presa, imi iau legitimatia si-mi zic hai sa ma duc sa compar ce-am vazut pe harta cu vazutul la fata locului ca sa stiu cum ma pun, cum vine lumina, ce-mi intra-n cadru, etc.

“Domnu` sa stiti ca n-aveti voie sa mergeti pe aici”. Ma uit in jur, peisaj total neinteresant asa ca ii dau dreptate si ma duc pe unde imi indica el. Ajung in sfarsit intr-un loc care parea mai interesant si sigur pe mine si cu legitimatia la vedere, imi las rucsacul jos din spate, schimb cateva cuvinte cu ceva cunoscuti si ma duc sa-mi aleg locul.

“Domnu` da` sa stiti ca nu stati bine acolo”.

“De ce?” intreb.

“Pentru ca e periculos si nu va pot lasa d-aia! Vedeti lemnul ala acolo? Na, dupa el trebuie sa stati”.

“Domnu`jandarm?”, il intreb, “Ati mai fost la raliu vreodata?”

“Nu!” zice.

“Pai atunci, de ce nu ma lasati sa-mi fac si eu meseria? Ce eu m-am apucat sa va invat cum sa manuiti pulanul sau cum sa mentineti linistea?”.

“Astea-s ordinele pe care le avem, trebuie sa le respecte toata lumea”.

Intre timp se aduna lumea, fotografii se agita, “cum adica nu ne lasa, sa facem poze? Pai ce am venit degeaba pana aici? Stai ca-l sun pe X. Las` ca-l sun si eu pe Y”. Dupa vreo 15 minute tragicomice, apare jandarmul.

“Am vorbit cu seful. Nimeni nu trece de linia jandarmilor. Punct!”

Intre timp incepe cursa…”Pai si atunci daca tot ne tineti langa spectatori puteti sa ne spuneti si noua la ce e buna acreditarea de presa? sa-mi atarne ceva de gat?”

“Nu stiu si nu e treaba mea”.

Ma resemnez…Ca la noi, la un moment dat, cu pile sunt lasat alaturi de alti norocosi, sa ma duc in fata jandarmilor, aproape de locul pe care voiam sa-l evaluez prima oara. Orice chef de fotografiat disparuse de mult si locul nu era atat de bun pe cat parea…trag de mine zicandu-mi ca e bun ca antrenament pentru luna viitoare cand incepe raliul adevarat. Profit de faptul ca baietii nu-s atenti si-mi schimb locul ca sa pot sa incerc si altceva…Intr-un final se termina concursul si plec inghetat si obosit spre casa, tragand linie daca s-a meritat dixtractia. Punand toate lucrurile in balanta probabil da. Numa` evenimentul asta, sigur nu.
In foto, campionul absolut national la raliuri: Dan Gartofan, cu noua infatisare a masinii, care s-a dat “pt popularizarea sportului” ca deschizator (afara din concurs) si io m-am facut ca-l pozez.

…

…

Semnatura exact pe masina e cu dedicatie pentru prietenii care-si fac calendare cu fotografii de pe blog si dau crop si apoi uita sa pomeneasca si sursa. Asa sa v-ajute si voua!