Aparuse saptamana trecuta pe FT, un topic foarte efervescent despre “neseriozitatea vanzatorilor de aparatura foto”, topic, care mi-a adus aminte de propunerea mea de anul trecut cu “banca de modele”. Pentru cine n-a citit postul si i-e lene s-o faca, pe scurt, era vb de-o lista publica cu persoanele cu antecedente in a da tepe, astfel incat cand iti vine cate-o printesa d-asta la pozat, sa stii cum sa procedezi, ca sa nu-ti mai faci nervi si sa-ti pierzi timpul aiurea. Atunci am sters ID-ul si telefonul persoanei care m-a determinat sa pun postul ala, ca sa nu fiu tentat s-o sun si sa-i zic ceva cuvinte grele.

Oricum cu ocazia topicului de pe FT, mi-am adus aminte ca povestea de asta vara are si un fel de continuare….pe care probabil as fi trecut-o cu vederea. Anul trecut prin 29 sau 30 decembrie, primesc pe mess “salut ce faci? N.sunt”, “uite pe la comp”. “vreau sa vin in ianuarie sa-mi fac niste poze”. “right, pai suna-ma cand te simti in forma sa stabilim detaliile”. “OK stai linistit ca sigur sun”. “Is f. linistit. Cum spui tu! LMA”. De atunci nici un tel nimica…

Mai sunt cateva zile pana se termina ianuarie si deocamdata nimica si nici nu ma astept sa se mai intample ceva din ce-am vb. Macar un lucru respecti cu sfintenie: tu esti serioasa in a fi neserioasa. Ce bine ca exista pe lumea asta si oameni seriosi, nu-i asa N.

…

Initial am vrut sa pun un cu totul alt text la cadrul de mai jos, dar mi-am adus aminte azi de-o chestie amuzanta petrecuta zilele trecute si-am zis s-o pun si pe blog…

____
Deci: Nu vi se pare ciudat sa te duci pana la mama dracu`n alte tari, d-alea cu traditie in moda, sa-ti iei haine de firma, papuci si alte acareturi pentru nunta si-n acelasi timp sa consideri ca pe fotografiile facute in ele nu se merita sa cheltui mai mult de 100 de euro?

Si mie, insa sa stiti ca va pot da cel putin un cuplu drept exemplu carora li s-a parut perfect normal si intamplarea a facut sa vad si pozele respective. Am ras! Cu pofta chiar!

____

Acuma revenind la cadru, A. n-are nici o treaba cu povestea de mai sus, ba din contra, este o persoana adorabila cu capu` pe umeri si care din cate mi-am dat eu seama, stie f.bine ce vrea. Va urma!(..sper)

Acu vreo doi ani descopeream rasfoind asa aiurea o fituica d-aia de evenimente locale, o poza de-a lui X si presupunand ca n-a dat-o el ii dadeam de stire, primind raspunsul: “Nici, nu stiu ce sa ma mai fac cu ei”…Iata-ma ajuns in aceasi situatie. Anul trecut, ma pune dracu` sa trimit o poza unui cunoscut la rezolutie ceva mai mare si peste doua saptamani hopa, apare afisul oficial al unui raliu facut pe poza mea. Televiziunea X, masinile Y, cauciucurile Z…da eu unde-s? Iaca nu-s! Prietenul a aratat-o altui prieten, care la randul lui a trimis-o pe mail unui cunoscut pana…saracii s-or fi gandit ca-i facuta cu Outlook-ul!
Da` p-aia tot de la raliu o stiti? ….cand cer acreditare de presa si mi se zice ca nu pot primi pt ca societatea in numele careia am facut cererea nu are profil de presa si dup-aia imi gasesc folosite pozele la comunicatele lor de presa?
La sfarsitul anului mi se cer niste cadre pentru un calendar cu mentiunea c-o sa primesc si eu un exemplar si ca o sa-mi apara numele pe el. Nimic in plus! Iara, mi se cere o fotografie pentru un afis cu un artist. Zic “Atata face!”. “Ce? Cum sa dau banii pe ea?”…ca parca persoana din fotografie o venit sa cante gratis…

La inceputul anului am descoperit ca am devenit si international ca mi-am gasit niste foto prin Finlanda. Astia barem or fost cu bun simt si nu mi-au cropat numele…

Si atunci ce-i de facut? Te razboiesti cu toti astia, angajandu-ti un avocat dedicat pt asta? Dincolo de zvonuri eu n-am auzit nici macar un exemplu concret care fotograful respectiv sa fi iesit victorios de pe urma asta. Cel mult s-au primit niste scuze sau s-a scos fotografia daca nu era pe hartie…Sau faci economie de piata si scoti numa cadre 300/200px si le bati obrazu` ori de cate ori ii prinzi si speri sa-i faci clientii tai data viitoare?

Ori nu mai scoti nici un fel de cadre si faci numai expozitii? Heh. Hai sa va zic una faina. Ma pune dracu sa merg luna trecuta la vernisajul expozitiei unui prieten. Dinainte stiam c-or sa fie maxim 20 oameni, din care cunosc vreo 19, care probabil stiau ca si mine o buna parte din cadre… Iara stiam ca o sa aud aceleasi tampenii in deschidere, insa de data asta o fost un pic diferit, pentru ca desi oratorul a inceput plicticos ca de obicei, a schimbat placa rapid pentru ca a vrut sa dea replica unui ziarist de la un ziar local, care l-a luat la misto pentru ca probabil era plicticos si in consecinta speech-ul a fost tragi-comic. Cel mai misto a fost ca coordonatorul prietenului meu s-o gandit sa faca gustarele, insa numai pentru el si inca vreo 4-5. Asa ca , alturi de altii, fain frumos m-am trezit luat de mana si “auzi mi-e rusine sa-ti zic asta, dar o sa trebuiasca s-o tai de aici, ca nu e mancare decat pt noi si ne-a pus profu` sa-i trimitem acasa pe restul”. Eu am ramas siderat la faza! Chiar nu m-am asteptat ca un individ de cincizeci si de ani, sa dea dovada de atata infantilism ca sa-si inchipuie ca cineva vine la un vernisaj foto tinut si intr-o locatie laturalnica, doar ca sa-i manance lui salata de boeuf.

Mai oameni buni….p-aia cu “FOTOGRAFUL TRE` SA MANCE” o stiti? Si ca numele lui pe poza din revista ta in caz ca i l-ai pastrat nici nu-l satura, nici nu-l duce la locul de fotografiat si nici nu-i cumpara scule? Si ca daca e normal la cap (desi aici cunosc contraexemple), nu-i trebe salata de boeuf a altui fotograf habauc, ci doar sa manance salata care si-o face singur din banii pe care-i face din fotografiile sale!